Satele noastre românești sunt tot mai puțin locuite.Părăsite de locuitori și uitate de autorități, singura lor șansă sunt cetățenii din orașe.Multe case frumoase, cu teren generos și la prețuri bune, au rămas fără locuitori.Astăzi, oamenii de la sate pleacă tot mai mulți la orașe, studiază acolo, își găsesc loc de muncă, își fac familii și rămân definitiv acolo.
„Sunt întrebat deseori cum văd salvarea satului românesc, aşa că vorbesc deschis, doar, doar foloseşte cuiva. Invariabil le răspund:Tu esti salvarea, tu, omul de la oras, cel care stai in cutiuta ta de beton si mai iesi la o portie de aer ‘curat’ pe balcon, cel care te uiti cu jind la plasuta batranei care vinde rosii sanatoase la coltul strazii, cel care te bucuri ca un copil cand prinzi doua ore pentru o tura cu bicicleta in afara cartierului, cel care citesti o carte buna in loc sa te uiti la televizor si, nu in ultimul rand, cel care stai in aceste clipe izolat in apartament si te intrebi cum mama zmeului ai ajuns in situatia asta”, scrie arhitectul Eugen Vaida, presedintele Asociatiei Monumentum, intr-o postare pe pagina sa de socializare intitulata „Invitatie in mediul rural”.Acesta s-a reintors in satul natal, un vechi sat sasesc din judetul Sibiu, Altana, pentru a scăpa de aglomerația orașului în care locuia.
Sunt sate foarte frumoase în România, cu peisaje absolut încântătoare.Sate de poveste, aflate la poalele munților, unde poți respira aerul curat al naturii, încremenite în timp, numai bune de descoperit și de încărcat bateriile după zilele pline de agitație.Sunt pajiști de un verde clar, miros de fân cosit, de iarbă aia verde de acasă, case vechi, pitorești, care te inspiră să trăiești în acel loc.Aici, vă veţi putea bucura de un mod de viaţă desprins din poveştile bunicilor.
În ziua, de azi reușești să îți câștigi existență să duci un trai bun și la sat.Un exemplu foarte bun vine din satul Colești, în munții Bihorului, unde se află un cătun de o sălbaticie și de o frumusețe ieșită din comun, cu o poveste specială.Era un sat în care puțini își mai doreau să trăiască, tinerii plecau la oraș pentru un trai mai bun, iar pentru bătrâni nu mai exista speranță. Până când, au apărut George și Larisa, doi ”nebuni” frumoși, care au reușit să schimbe fața locului, după ce au deschis un restaurant și o mini făbricuță, în care se procesează tot ce produc sătenii în grădinile lor.De atunci satul a prins contur.
Viața la sat este simplă, dar frumoasă. Ce poate fi mai liniștitor decât sunetul talăngilor, dimineața, când vacile se duc la pășune? Sau cocoșii care nu-și mai încap în pene în zori de zi? Țara noastră e un loc frumos, cu extrem de mult potențial și zone interesante.
wawlist
Add comment